Cum a influențat suprarealismul arta în ultimii 100 de ani?
Suprarealismul este una dintre cele mai influente mișcări din istoria artei, modificând pentru totdeauna modul nostru de a gândi și de a percepe. În timpul său, a obținut o recunoaștere publică remarcabilă, iar impactul său asupra artiștilor reverberează și astăzi.
Anul acesta, sărbătorim centenarul nașterii suprarealismului, comemorând publicarea Manifestului suprarealist în octombrie 1924. De fapt, au existat multiple manifeste care au concurat pentru titlu, apărând la câteva săptămâni unul de celălalt. Cel de-al doilea tratat, mai faimos, a fost scris de André Breton, un poet și critic francez a cărui neobosită autopromovare și conducere l-au făcut de facto figura de profiență și întăritorul ideologic al suprarealismului.
Interesant este că nici Goll, nici Breton nu au discutat în mod explicit despre artă în declarațiile lor respective și niciunul nu poate fi atribuit monedei efective a termenului „Suprarealism”. Această onoare îi aparține lui Guillaume Apollinaire (1880-1918), poet și susținător proeminent al avangardei pariziene. Într-o scrisoare adresată criticului belgian Paul Dermée în 1917, Apollinaire a folosit termenul pentru a descrie baletul experimental „Parada”.
Suprarealismul a avut o influență profundă asupra numeroaselor mișcări artistice de-a lungul secolului trecut. Ideile și tehnicile sale revoluționare au inspirat și modelat dezvoltarea diferitelor expresii artistice. O mișcare semnificativă direct influențată de suprarealism este expresionismul abstract, care a apărut în Statele Unite la mijlocul secolului al XX-lea.
Pop Art, care a apărut în anii 1950 și a atins apogeul în anii 1960, s-a inspirat și din suprarealism. Influența suprarealismului poate fi observată și în dezvoltarea artei conceptuale. Artiști precum Marcel Duchamp și Joseph Beuys, cunoscuți pentru abordarea lor conceptuală a creației de artă, au îmbrățișat respingerea suprarealismului față de convențiile artistice tradiționale și accentul pe idei și implicare intelectuală.
În plus, influența suprarealismului sa extins la alte forme de expresie artistică, cum ar fi literatura, filmul și moda. Ideile și estetica suprarealiste au pătruns în lucrările unor autori precum Jorge Luis Borges și Gabriel García Márquez, în timp ce regizori precum Luis Buñuel și David Lynch au adoptat elemente suprarealiste în tehnicile lor de povestire. În general, moștenirea suprarealismului poate fi observată în gama variată de mișcări artistice și discipline creative pe care le-a influențat. Explorarea subconștientului, a viselor și a iraționalului continuă să inspire artiștii să depășească limitele, să provoace convențiile și să se adâncească în profunzimile imaginației umane.
Din punct de vedere stilistic, suprarealismul a cuprins un spectru larg, variind de la cvasi-abstracția văzută în lucrările lui Miró până la realismul impasibil al lui Magritte. Inițial centrat în Paris, și-a extins influența la nivel global, extinzându-se în America și Asia. Apărând ca o reacție la devastările Primului Război Mondial, mișcarea a contestat raționalismul și normele societale, perturbând principiile artistice consacrate și subminând ideile convenționale despre sexualitate cu un fler uneori misogin. Cu toate acestea, suprarealismul a atras un grup demn de remarcat de artiste feminine, printre care Meret Oppenheim, Dorothea Tanning, Claude Cahun și Leonora Carrington.
Suprarealiștii au fost încântați să îmbrățișeze un sentiment de discontinuitate, rezumat de un vers din romanul Les Chants de Maldoror din 1868, care descria o „juxtapunere întâmplătoare a unei mașini de cusut și a unei umbrele pe o masă de disecție”. Această noțiune a devenit principiul călăuzitor al suprarealismului, exemplificat de tehnica artistică colaborativă cunoscută sub numele de „cadavre exquis” (cadavrul rafinat). Semănând cu un joc de telefon, dar jucat cu desene, cadavre exquis presupunea trecerea unei bucăți de hârtie între un grup de artiști. Fiecare artist ar contribui la o figură, împăturind hârtia pentru a-și ascunde contribuția. Alții ar continua apoi în același mod, rezultând o imagine finală care a fost dezarticulată în mod intenționat atunci când a fost dezvelită.
Suprarealismul avea o mare datorie față de ideile influente ale lui Sigmund Freud. Convingerea că mintea umană ar putea fi dezvăluită și explorată prin metode psihanalitice, inclusiv interpretarea viselor, a avut un impact profund asupra lui André Breton. Înainte de cariera sa de scriitor, Breton a urmat studii medicale și a dezvoltat o fascinație pentru bolile mintale. Experiențele sale în serviciul în corpul medical al armatei franceze în timpul Primului Război Mondial i-au modelat și mai mult perspectiva. În timp ce staționează într-o secție din Nantes, unde soldații au fost tratați pentru șoc cu obuz (cunoscut acum sub numele de PTSD), Breton a avut ocazia să aplice teoriile lui Freud în îngrijirea pacienților. Această expunere directă la efectele traumei războiului și înțelegerea lui asupra operei lui Freud au influențat îmbrățișarea ulterioară a suprarealismului de către Breton. Conexiunile dintre mintea inconștientă, vise și explorarea adâncurilor psihologice au devenit esențiale pentru suprarealism ca mișcare.
