Art Nouveau poate fi descris ca un stil de artă decorativă care a înflorit în Europa și Statele Unite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Dar care sunt ideile și conceptul său cheie? Dacă ești curios să afli mai multe, citește mai departe.
Cuprinzând diverse discipline artistice, inclusiv arhitectura, arta plastică și artele decorative, „Art Nouveau” se traduce prin „Artă nouă” și își are originea în Belgia în 1884. Cu toate acestea, diferite țări au cunoscut mișcarea sub diferite nume: Jugendstil în Germania, Secesiunea vieneză în Austria, Glasgow Style în Scoția, Arte Nuova sau Stile Liberty în Italia și Belle Époque în Franța. Cu toate acestea, în esență, Art Nouveau a căutat să unifice diferite forme și domenii de artă, promovând o mișcare coerentă. Artiștii din spatele acestui stil și-au propus să modernizeze arta și designul prin atragerea motivației din forme organice și naturale. În consecință, creațiile lor au prezentat modele elegante, cu unghiuri și linii sinuoase, asimetrice.
Dar să începem de la bun început. Nașterea Art Nouveau poate fi urmărită încă din 1884, când termenul a apărut pentru prima dată în jurnalul belgian de artă „L’Art Moderne”. Expresia a fost folosită pentru a descrie eforturile artistice ale unui grup numit Les Vingt, care conține 20 de artiști angajați în integrarea diferitelor forme de artă. Viziunea lor a fost inspirată atât de mișcarea Arts and Crafts condusă de William Morris, cât și de mișcarea Aesthetic. Membrii Les Vingt s-au luptat cu vehement producția în masă de bunuri de calitate scăzută determinată de revoluția industrială și de designurile aglomerate și grele predominante în timpul erei victoriane.
În schimb, au pledat pentru încorporarea esteticii și funcționalității în obiectele de zi cu zi, arhitectură și design. Făcând ecou sentimentele lui William Morris, ei au crezut că decorarea ar trebui să aducă încântare oamenilor care folosesc acele obiecte și, de asemenea, celor care le creează.
Art Nouveau s-a găsit strâns împletit cu postimpresionismul și simbolismul în influența artistică. Mai mult, a fost influențată în mod semnificativ de fascinația tot mai mare a artiștilor europeni pentru arta japoneză în anii 1880 și 1890, în special prin imprimeurile din lemn realizate de artiști precum Hokusai. Aceste imprimeuri prezentau adesea motive florale și curbe organice, care mai târziu aveau să devină elemente centrale ale mișcării artistice.
În plus, a îmbrățișat conceptul de Gesamtkunstwerk, sau „operă de artă totală”, urmărind să realizeze o fuziune echilibrată a diverselor domenii artistice. Această mișcare și-a manifestat designul unificator în diverse domenii, inclusiv arte plastice, grafică și design, arhitectură, mobilier, design interior, sticlărie și bijuterii. Descris de curbe sinuoase, măiestrie rafinată din oțel și sticlă, accente aurii și modele organice, Art Nouveau a adus un farmec distinctiv fiecărei zone pe care a influențat-o. De exemplu, în arhitectură, tendința a apărut ca o eliberare de ideile convenționale de raționalitate structurată și claritate. Originar din Bruxelles și răspândit mai târziu în Europa, a prosperat în special la Paris, oferind o alegere ritmică și expresivă normelor stricte de construcție stabilite de Georges-Eugène Haussmann. Acest stil a introdus linii sinuoase și ornamente complicate bidimensionale sau sculpturale pentru a crea modele rafinate vizual. Și dacă vorbim despre arta pe sticlă, aceasta a devenit și una dintre cele mai uimitoare expresii ale mișcării.
Un alt artist proeminent a fost Alphonse Mucha, un artist ceh, care a câștigat recunoaștere pe scară largă pentru afișele și reclamele sale comerciale captivante. El înfățișa femeile împuternicite din epoca sa contemporană, iar una dintre cele mai renumite creații ale sale, afișul „Gismonda” (1894), a fost concepută pentru piesa cu același nume a lui Victorien Sardou. Această piesă a devenit mai târziu o reprezentare iconică a mișcării Art Nouveau, lăsând un impact veșnic asupra nenumăraților artiști care l-au urmat pe Mucha.
În timpul Primului Război Mondial, moștenirea Art Nouveau a fost analizată datorită decorațiunii și opulenței sale excesive. Meșteșugul complex necesar pentru creațiile sale l-a făcut oarecum exclusivist și inaccesibil unui public mai larg. Deci, mișcarea nu a rezistat dincolo de război, dar a lăsat un impact de durată, afectând mișcările artistice ulterioare precum Art Deco, Modernism și anumite elemente ale Bauhaus. Limbajul său vizual a marcat o eră scurtă, dar remarcabilă în istorie, iar ecourile frumuseții sale pot fi încă găsite în orașele de pe tot globul. Trebuie doar să faci o excursie la Paris pentru a vedea această moștenire impresionantă: prin intrările originale ale stației de metrou care au fost proiectate în stil Art Nouveau de Hector Guimard între 1890 și 1930.