Biliard și biliard de-a lungul istoriei

Biliardul este o distracție populară de care se bucură la nivel global. Este jucat de adolescenți la sălile de biliard locale, precum și de tineri la baruri și restaurante. Jucătorii profesioniști se dedică pentru a-și perfecționa abilitățile și pentru a obține recunoaștere internațională prin campionate televizate. În plus, biliardul este de obicei jucat acasă pentru competiții amicale între prieteni și familie. Jocul de biliard a evoluat de-a lungul timpului, cu o istorie bogată și îndelungată. Astăzi, când vă gândiți la împușcare și aplicați creta pe tac, experimentați punctul culminant al secolelor de dezvoltare. Dacă ești pasionat de biliard și dornic să afli mai multe, bazează-te pe HB Home pentru informații de încredere despre joc. Ne aprofundăm în originile piscinei, în istoria sa extinsă și în forma sa actuală.

Originile biliardului datează din secolul al XV-lea în Franța și nordul Europei. Inițial, un joc pe gazon influențat de crochet, a trecut în interior pentru a crea o versiune de masă. Această adaptare interioară a dus la inventarea piscinei, permițând oamenilor să se bucure de joc indiferent de vreme. Jucătorii timpurii au folosit mese din lemn acoperite cu pânză verde, asemănătoare cu iarba, pentru „crochetul lor de masă”. Au folosit un băț de lemn numit „buzdugan” pentru a împinge bilele pe suprafața mesei. Termenul francez pentru buzdugan, „bilart” și cuvântul „bille” pentru fiecare minge ar putea să fi contribuit la denumirea „biliard”. Mesele aveau șase buzunare, două bile și un cerc asemănător cu un port de crochetă, având ca țintă un băț vertical.

Informațiile despre biliard din această perioadă sunt limitate, provenite în principal din conturi ale regalității și nobilimii. Este adesea denumit Jocul Nobil al Biliardului, dar este posibil ca oameni din toate mediile să fi plăcut. Popularitatea jocului este evidentă din mențiunea sa în „Antony și Cleopatra” de Shakespeare în timpul secolului al XVII-lea. Biliardul a evoluat rapid de la originile sale inspirate de crochet, datorită preferințelor jucătorilor și a impactului revoluției industriale din secolul al XIX-lea. Ca în orice sport, oamenii au descoperit modalități de a îmbunătăți și de a eficientiza jocul pentru a maximiza plăcerea.

Jucătorii timpurii de biliard au întâmpinat provocări atunci când foloseau buzduganul pentru a muta bilele, în special când se aflau lângă șinele mesei. Pentru a depăși acest lucru, au început să folosească mânerul mai subțire al buzduganului, cunoscut sub numele de „coadă” sau „coada”, pentru a lovi aceste bile. Acest lucru a dat naștere termenului modern „tac” pentru bastonul de joc. Pe măsură ce jocul a progresat, jucătorii au căutat modele de masă îmbunătățite. Mesele din secolul al XVIII-lea prezentau suprafețe din lemn cu pereți plati, asemănătoare malurilor râului în aer liber, pentru a preveni căderea bilelor.

În timpul anilor 1800, revoluția industrială a adus schimbări semnificative în biliard. Utilizarea cretei a crescut frecarea dintre tac și minge, ceea ce a condus la dezvoltarea unor vârfuri de tac specializate, inclusiv opțiuni de piele, permițând jucătorilor să realizeze spin. Invenția tacului din două piese în această perioadă a dat naștere tacului familiar pe care îl cunoaștem astăzi. Simultan, au fost introduse mese de biliard adecvate. Pentru a depăși problemele de deformare, ardezia a înlocuit lemnul ca material preferat pentru masă, asigurând o suprafață de joc durabilă și netedă. Popularitatea cauciucului a dus la crearea de perne de biliard pentru marginile mesei.

Când compară biliard cu biliard, mulți se întreabă dacă termenii sunt interschimbabili. În realitate, ambele se pot referi la același joc. Termenul „pool” provine din conceptul de pariu colectiv, în care indivizii își combină banii pentru un premiu comun. Această noțiune de a pune în comun banii este văzută în activități precum pokerul și cursele de cai. În anii 1800, o sală de biliard era un loc pentru plasarea pariurilor în timpul curselor de cai. Pentru a distra patronii între curse, au fost instalate mese de biliard. Această asociere între biliard și săli de biliard a făcut ca jocul să fie denumit biliard.

În timpul ambelor războaie mondiale, trupele americane au introdus biliardul ca activitate recreativă, ridicând moralul. Cu toate acestea, după cel de-al Doilea Război Mondial, schimbările societății către comercialism și consumerism i-au determinat pe soldații care se întorceau să acorde prioritate construirii carierei, întemeierii familiilor și cumpărării de produse noi. Două evenimente cheie au revitalizat biliardul în ochii publicului. Prima a fost lansarea filmului „The Hustler” în 1961, cu Paul Newman în rol principal, care a stârnit un reînnoit interes pentru joc. Sălile de biliard au început să se redeschidă în întreaga țară, iar biliardul s-a bucurat de o renaștere după un deceniu de declin.

Cu toate acestea, această renaștere a scăzut până la sfârșitul anilor 1960 din cauza unor factori precum războiul din Vietnam, tulburările sociale și popularitatea tot mai mare a activităților în aer liber. Abia în 1986, odată cu lansarea sequelului „The Color of Money”, cu Paul Newman și Tom Cruise, biliardul a cunoscut o renaștere. Succesul filmului a dus la deschiderea mai multor săli de biliard cu o estetică modernă și primitoare, spulberând vechile stereotipuri asociate jocului. Această perioadă a marcat începutul experienței moderne de biliard de care se bucură astăzi în sălile de biliard.